Rebelul elegant: Sapte aspecte importante ale unui costum

Când intrăm prima oară în oaza costumelor croite la comandă are loc un anumit fenomen.

Dacă aţi mai comandat vreodată un costum, la croitorie, atunci sigur vă amintiţi că aţi fost rugat, odată intrat în atelierul croitorului, să alegeţi un singur material, din marea de materiale puse la dispoziţia dvs. Vă amintiţi că aţi fost întrebat câţi nasturi vreţi să aibă sacoul, cât de strâmtă vreţi să fie croiala, dacă vreţi manşete la pantaloni sau nu, cu un rând de nasturi sau cu două, unde să fie plasate buzunarele, ce fel de rever vă place, dacă să fie aplicată eticheta sau nu. Decizii peste decizii, din ce in ce mai multe, asaltându-vă în fiecare minut. În timpul ăsta, metrul croitorului se tot desfăşoară, până ce, în final, aflaţi că aveţi ceva mai mult de aşteptat până cand costumul va fi gata. Această informaţie vine ca un şoc, iar suspansul devine insuportabil. Aproape că auziţi răpăitul tobelor.

Curând, învăţăm să păşim mai atent în lumea articolelor lucrate manual, tocmai pentru a evita asemenea coliziuni frontale. Poate că sună prea romanţios, dar acceptarea acestor experienţe a croitoriei ne mobilează şi ne îmbogățește spiritual. În mod bizar, dacă încercăm să explicăm asta altcuiva, constatăm că simplele cuvinte nu sunt destul pentru a descrie adecvat emoţia creată (la fel cum constat eu, străduindu-mă să v-o descriu acum, dvs.)

Această transformare ezoterică, foarte dificil de explicat, este una care transpare, totuşi, din scrisorile primite de la tineri de 17, 19 sau 23 de ani, care ne spun că vieţile lor au fost transformate complet, de când au învăţat să se distingă de mase, prin înţelegerea şi aplicarea unei vestimentaţii corecte.

Aceşti tineri care abia au încercat apele croitoriei cu degetele, au simţit poate, o anxietate la început. Un fel de agitaţie, similară cu cea a lui Moise, când vedea tărâmul făgăduit. Aceasta este motivaţia care ne împinge de la spate să tragem cu ochiul mai departe, în spatele cortinei, la "misterele" articolelor lucrate manual la comandă.

Pe măsură ce intrăm în această lume, ale căror rânduri cresc pe zi ce trece, observăm că "secta" aceasta secretoasă este formată din indivizi care preferă ceva numit "croitorie", şi că mulţi din membrii săi sunt atât de discreţi încât nu vorbesc nimic despre toate aspectele subtile ale croitoriei, cum ar faptul că îl cunosc personal pe croitorul care a realizat butoniera unei haine, sau că înţeleg secretul unui costum Solito, al cărui sacou e croit astfel încât să vină puţin mai scurt în faţă decât în spate.

Odată expuşi acestei lumi a tăieturilor şi a croitoriei, anxietatea iniţială de a "afla mai multe" lasă, încet-încet, loc uimirii. Asistăm, din nou şi din nou, la momentul în care un bărbat se îndrăgosteşte de practica unei vestimentaţii îngrijite şi începe să respecte emoţia creată de simple obiecte, cum sunt pantofii Brogue sau articolele vestimentare din flanel, din tartan, sau din material în dungi. Odată îmbrăcaţi bine, aceste suflete neliniştite pot dansa fără grijă în ringul croitoriei transformaţionale, fără să ridice un deget.

Lăsând romantismul deoparte, primul pas spre a înţelege tăietura şi croiala necesită aproape întotdeauna o însuşire preliminară a aspectelor elementare ale unui costum – comprehensiunea conceptelor de adâncime a reverului şi de construcţie a umerilor, cunoaşterea diferenţei dintre croitoria napolitană şi cea englezească, dar şi o oarecare atenţie la densitatea materialului şi la siluetă. Toate sunt variabile ale acestui tărâm numit croitorie.

CARE ESTE URMĂTORUL PAS?

Un nivel avansat de eleganţă nu este uşor de obţinut, dar este uşor de remarcat – din cartea încă nepublicată a lui Rose Callahan, intitulată "I Am Dandy, the Return of the Elegant Gentleman" (n.t: "Sunt un dandy. Gentlemanul elegant revine").

Întrebarea care se pune în mod natural, în acest punct, este: ce facem mai departe, odată ce am înţeles mecanica unui costum şi ne-am însuşit spiritul vestimentaţiei îngrijite?

Rose Callahan ne oferă răspunsul, în cartea ei “I am Dandy”: atunci când suntem cu adevărat în elementul nostru în ce priveşte vestimentaţia, abia atunci ne putem căţăra dincolo de zidul libertăţii şi al exprimării sinelui, uitând de restricţii şi orientându-ne, în schimb, spre zona intuiţiei în ce priveşte îmbrăcămintea. Corect. Zicala "mai întâi înveţi regulile, apoi le încalci" nici că se putea aplica mai bine acestui moment de trecere.

Dar, pe măsură ce apelăm la creativitate în ceea ce priveşte stilul nostru vestimentar, ne dăm seama că există două feluri de creativitate:

- creativitate de dragul creativităţii
- creativitate care exprimă o emoţie ascunsă

Creativitatea de dragul creativităţii devine un lucru foarte trist, când vestimentaţia ajunge doar o prezentare elaborată, mai degrabă decât o formă de exprimare onestă.

Pe de altă parte, creativitatea care exprimă emoţie este mai complexă, deoarece este o practică ce nu poate fi explicată, predată (şi nici copiată dintr-o poză de pe instagram). Ea este mai degrabă asimilată în timp, prin contact direct şi experienţă. Mai simplu spus: cân vine vorba de creativitate care exprimă o emoţie ascunsă, cu toţii o recunoaştem atunci când o vedem.

În acest text vom lua în discuţie şapte standarde ale unui costum elegant. Odată cunoscute, ele oferă încredere gentlemanului (sau doamnei) care ajunge acolo unde calitatea se îmbină cu emoţia şi care doreşte să desfăşoare nestingherit experimente care implică încălcarea legilor vestimentare.

ŞAPTE ASPECTE CRUCIALE ALE UNUI COSTUM

1. Mărimea corectă

Infracţiunea numărul unu, când vine vorba de vestimentaţie neîngrijită. Se estimează că aproximativ 80% din bărbaţi cumpără costume care le sunt prea mari. Pe scurt, nu vă temeţi să lăsaţi costumul să se conformeze siluetei dumneavoastră. Observaţi exemplele de mai jos:

2. Fără distanţă între guler şi ceafă, vă rog!

Nimic nu denotă faptul că un costum este ieftin, mai mult decât o distanţă evidentă între guler şi ceafă. Comparaţi cele două exemple de mai jos. Vă veţi da seama imediat cine are gulerul croit corect şi cine nu.

Cea de-a doua poză ne arată un guler bine croit, fără distanţă la ceafă. Luaţi aminte că a doua poză ne înfăţişează şi lăţimea corectă pe care partea vizibilă a gulerului cămăşii trebuie să o aibă (12,7 mm), în vreme ce în prima poză gulerul cămăşii este vizibil pe de-a întregul.

3. O linie frumoasă la nivelul umerilor

Puţine sunt aspectele unui costum care arată, mai bine decât o linie naturală la nivelul umerilor, că acesta a fost croit la comandă. Comparaţi umerii netezi ai costumului din prima poză cu cei prost croiţi din a doua.

Umeri croiţi corect, cu o linie frumoasă. Chittleborough & Morgan, Savile Row

Umeri nepotriviţi

4. Tensiunea corectă la nivelul nasturelui de la sacou

Tensiunea creată asupra materialului din care este confecţionat sacoul, în jurul nasturelui, ar trebui să dea naştere unei mici zone în care materialul se întinde (prima fotografie). Feriţi-vă de temuta cută în formă de X, care indică faptul că există o problemă cu sacoul la nivelul taliei (a doua fotografie).

Un costum Tom Ford Suit (© The Rake) cu o cută uşoară, frumoasă şi corectă la nivelul nasturelui de la sacou.

Un exemplu de temută cută în formă de X. Ea poate apărea lângă nasturele unui sacou altminteri foarte bine croit.

5. Un spate neted

Chiar şi unii croitori faimoşi mai neglijează tăietura de la spatele sacoului. Acesta trebuie să se conformeze corect corpului. Comparaţi tăieturile următoarelor sacouri:

Spatele acestui sacou este neted: i.e. are o tăietură şi o croială corectă (@Journal of Style).

Deşi acest sacou este confecţionat de un croitor de renume din Saville Row, tăietura spatelui său nu este tocmai un model de urmat.

6. Lungimile corecte

Lungimea mâneci sacoului sau a cămăşii: haina trebuie să se oprească la încheietura mâinii, lăsând aproximativ 12,7 mm din mânecile cămăşii la vedere. Un croitor bun va măsura distanţa până în vărful degetului mare, deoarece lungimea braţelor poate fi diferită.

Mâneca depăşeşte sacoul cu 12,7 mm, haina abia acoperă şezutul pantalonilor.

Lungimea totală a sacoului: haina ar trebui să se întindă doar cât să acopere şezutul pantalonilor, dar nu mai mult. Unii croitori de renume pot fi recunoscuţi după alegerea (ca licenţă artistică) de a tăia sacoul puţin mai scurt sau puţin mai lung (Huntsman and Sons). Uneori lungimea sacoului mai poate varia şi în funcţie de preferinţa clientului.

Lungimea pantalonului – lungimea piciorului de la pantalon poate fi doar atât cât să formeze o uşoară cută deasupra pantofului, sau poate puţin mai scurtă, pentru a evita acea cută de deasupra pantofului. Asta va crea un efect vizual de lungire a piciorului. Evitaţi pantalonii care sunt fie atât de lungi încât creează mai multe cute (se "adună" deasupra pantofului), fie atât de scurţi încât lasă să se vadă şoseta.

7. Detaliile (nasturi, buzunare, rever, poziţia crestăturii din rever)

Luaţi în considerare câteva lucruri care afectează aspectul general al costumului:

- Nasturii: câţi nasturi doriţi, calitatea şi poziţionarea lor

- Buzunarele: tipul lor şi cât de sus să fie amplasaţi

- Reverul: poziţia crestăturii din rever, cât de mult din piept lasă să se vadă reverul, unghiul format de linia reverului.

În această fotografie, Lorenzo Cifonelli însuşi este manechin pentru un sacou făcut la comandă, special pentru “The Rake”. Sacoul nu dezvăluie practic, niciun pic din zona pieptului, datorită reverelor largi, care se întorc şi acoperă aproape întreg pieptul. Reverul are crestătura plasată sus şi o linie verticală şi lungă, care creează impresia unei siluete mai lungi şi mai subţiri. Un articol vestimentar foarte elegant.

Zicala "mai întâi înveţi regulile, apoi le încalci" este o temă recurentă de-a noastră, aici, la Filip Cezar. Observăm cu atenţie entuziaştii zeloşi care respectă cu sfinţenie toate regulile, care oferă şi fotografii cu ei, ca dovezi de bună purtare (şi ne indignează, uneori, să vedem că unii încalcă cu nonşalanţă regulile, fie din ignoranţă, fie din rebeliune gratuită).

Acestor gentlemani le place să fie snobi în legătură cu hainele. Trebuie să recunosc că a fi un "snob vestimentar" este foarte distractiv şi aduce destul de multă satisfacţie. Totuşi, dacă ne lăsăm purtaţi prea departe de această tendinţă academică strictă a normării vestimentaţiei, ajungem să ne închidem într-un soi de fortăreaţă (una frumoasă, nimic de zis), care poate ajunge să ne lase orbi la viziunile exterioare spaţiului dintre zidurile noastre. Însă, a dărâma acel zid şi a ajunge să te îmbraci nu numai pentru tine însuţi, ci şi pentru cei din jurul tău, apoi aceasta ne deschide o cu totul altă dimensiune vestimentară.

Este ceva magic în momentele în care descoperim că, prin aceste gesturi reprezentate de deciziile noastre vestimentare, transmitem mesaje semnificative altora.