Secretele atelierelor ce realizeaza costume la comanda - The vision of the great tailors

Costume si cămăși realizate la comandă de croitori cu peste 30 de ani de experiență

Chiar daca pana in urma cu cativa ani, segmentul bespoke nu a fost foarte popular in randul barbatilor din Romania, majoritatea domnilor din ziua de azi au inceput sa diferentieze costumele “clasice” (Ready To Wear) de cele realizate la comanda (bespoke), cei mai multi optand sa ramana clienti fideli marilor ateliere de croitorie de lux ale capitalei.

Costumele realizate la comanda (bespoke) pot fii usor remarcate de cunoscatori si se deosebesc de costumele Ready To Wear sau cele Made To Measure prin calitatea manoperei, a tesaturii, a tiparelor, oferind barbatilor posibilitatea de a personaliza costumul pana la cel mai mic detaliu.

In acest articol, Filip Cezar doreste sa informeze toti barbatii care au avut sau nu ocazia de a achizitiona un costum la comanda, cu privire la etapele esentiale a intregii experiente bespoke.

Costum de nunta pe comanda Filip Cezar Gold Treasure

I. Pentru barbatii care pot ajunge la atelier pentru masuratori si probele de costum:

1. Programarea

2. Consilierea si stabilirea detaliilor (vezi imaginile de mai jos)

3. Masurarea clientului (vezi figura FC-01 cu masuratorile pentru sacoul de la costum)

4. Prima proba de costum

5. A doua proba de costum sau finalizarea acestuia

Costum realizat la comanda din matase pictata (bespoke)

Stoc epuizat

Costum realizat la comanda din lana (bespoke)

3825 RON

II. Pentru barbatii care nu pot ajunge la atelier:

1. Stabilirea modelului si a modului de realizare a costumului prin corespondenta

2. Trimiterea fisei si a instructiunilor pentru stabilirea masuratorilor (vezi figura FC-01)

3. Instiintarea clientului privind stadiul in care se afla costumul

4. Finalizarea si livrarea costumului

fc-01 - masurarea pentru sacoul de la costum

I. Daca ai decis sa iti faci un costum la comanda si te afli in Romania, ar fi pacat sa nu iti faci o programare la atelier pentru a intelege mai bine procesul prin care va trece costumul tau. In plus, odata ce ai ajuns acolo, poti sa discuti direct cu croitorul si cu echipa, detalii privind etapele de realizare ale costumului.

1) Dupa cum am spus si mai sus, primul pas, este sa iti faci o programare telefonica, pe email sau pe paginile de socializare ale atelierul unde ai decis sa-ti faci costumul, si o sa vi se ceara:

• numele

• data evenimentului

• locul de unde sunteti

Inainte de a suna pentru o programare, este foarte important sa stiti ca realizarea unui costul la comanda necesita aproximativ 20 de zile lucratoare sau cel putin 5-10 zile, in regim de urgenta. Atentie! Pentru urgente croitoriile percep taxe suplimentare care pot ajunge si pana la 40-70% din valoarea costumului, in functie de cat de repede doriti costumul respectiv.

Aceste taxe se percep pentru ca echipa atelierului respectiv va trebui sa stea peste program pentru a onora comanda respectiva, astfel angajatorul este nevoit sa plateasca angajatilor ore suplimentare care sunt impozitate la randul lor de catre stat.

2) Pentru Filip Cezar, consilierea si stabilirea detaliilor este o etapa foarte importanta in realizarea costumului (fie el de ceremonie, business sau casual) asa ca doresc sa explic pe intelesul tuturor si cat mai detaliat, ce inseamna defapt conceptul costumului bespoke (si aici vorbim despre morfologia si anoatomia barbatului) si cum reusim impreuna cu clientul sa ajungem la un numitor comun in privinta tuturor detaliilor.

Costum casual realizat la comanda (bespoke)

Vezi colectia

Costum bespoke la doua randuri de nasturi

La comanda

Proporțiile costumelor bespoke - cum să obţii dimensiunile adecvate conformației tale fizice

Fie că sunt scunzi sau înalți, corpolenți sau slabi, majoritatea bărbaților aspiră să arate ca o versiune idealizată a lor. Deși etalonul manechinului de modă bărbătească s-a schimbat de-a lungul timpului, în ultimii aproximativ 80 de ani, țelul principal a rămas acela de a afișa o înfățișare înaltă, cu umeri lați si talie îngustă. Astfel, această siluetă arhetipală va servi ca punct de referință pentru principiile care urmează.

Regulile pentru ascunderea taliei mari sau maximizarea înălțimii pot fi utile, dar ar trebui privite ca un ghid, mai degrabă decât ca o dogmă. Sunt mulți bărbați arătoși care se îmbracă mereu împotriva constituției lor. Îmi amintesc de un client corpolent al faimosului Club „21” din New York, stând la masă, la prânz, într-un costum din trei piese, din stofă de lână Shetland, cu cele mai mari carouri posibile. Chiar dacă mărimea era împotriva oricărui canon al logicii anatomice, bărbatul arăta foarte elegant, perfect aristocrat, datorită croielii impecabile și costumului la comandă.

În anii treizeci, niciun grup de bărbați nu degaja atât de multă eleganță colectivă precum corpul diplomatic brazilian. Contrar înțelepciunii colective care afirmă că bărbații scunzi ar trebui să își lase deoparte costumele la două rânduri de nasturi, acești plenipotențiari de 1.70 metri, nu numai că preferau să poarte acest tip de costume dar plusau cu alt tabu croitoresc: manșetă la pantaloni. Gurul american al eleganței gestuale, dansatorul Fred Astaire, purta întotdeauna pantaloni cu manșetă, chiar dacă avea abia 1,75 metri.

Alegerea ținutei potrivite pentru conformația proprie este un subiect presărat cu recomandări nechibzuite și reguli ezoterice. Spre exemplu, bărbații corpolenți sunt sfătuiți să ocolească ținutele la două rânduri de nasturi, aparent pentru că ar mări masa aparentă. Pe de altă parte, în realitate, dacă reverul ascuțit ajunge mai jos de talie, înclinația lungă, diagonală a reverului va ajuta mai mult cu corpolența unui bărbat decât orice linie pe care ar putea să o aibă modelul la un singur rând de nasturi. La fel, costumele în dungi, care tind să alungească proporțiile, nu ar trebui să fie automat eliminate din discuție doar pentru că o persoană este înaltă. Important este ca dimensiunile și duritatea dungilor să se armonizeze cu tipul corporal al bărbatului care le poartă: dungi care au spații mici sau medii între ele pentru o conformația mai slabă; dungi puțin mai late și mai puțin pronunțate pentru o conformație mai plină.

Ajustarea înălțimii: sfaturi pentru bărbații scunzi și corpolenți

Nu încape îndoială că hainele croite corect pot ajuta un bărbat scund, corpolent, să pară mai înalt si mai slab. Când liniile verticale ale unui costum încep să le înlocuiască pe cele orizontale, acestea tind să lungească și să îngusteze o siluetă mai plinuţă. Pentru a elonga conformația, privitorul trebuie distras de la linia taliei și făcut să privească la „nord”, spre umeri, și la „sud,” mai jos de genunchi.

Fie că este înalt sau scund, bărbatul corpolent, precum bărbatul slab, ar trebui întotdeauna să își aleagă o ținută „mare”. Sacourile ar trebui croite să atârne drept pe corp sau să urmeze foarte uşor silueta, astfel încât să pară că atârnă de la umeri în jos. Hainele mulate pe corp arată mai multe decât ascund. Nu e nimic care atrage atenția mai mult asupra burții unui bărbat decât aspectul de „ardei umplut”.

În principiu, bărbații scunzi sunt scunzi, din punct de vedere fiziologic, pentru că picioarele lor sunt proporțional mai scurte în raport cu toracele lor. Astfel, pentru o ținută să înzestreze un astfel de fizic cu iluzia înălțimii, ținuta trebuie să creeze impresia că linia piciorului este mai lungă decât este ea de fapt. Pentru a crea această iluzie, ținuta trebuie păstrată scurtă, ceea ce este complicat, pentru că sacoul trebuie să fie cât de scurt se poate și totuși să acopere turul pantalonilor. Dacă sacoul este prea scurt, o să pară că îl retează în jumătate, dacă este prea lung, o să trunchieze lungimea picioarelor.

Împreună cu un sacou mai scurt, toracele pot fi ridicate, din punct de vedere optic, prin ridicarea liniei umerilor. Linia umerilor ușor mai înaltă adaugă iluzia toracelui ridicat, în timp ce alungește linia picioarelor. Asta nu înseamnă că este recomandabil să adăugăm umeri pătrați sacoului, deoarece aspectul de unghiuri drepte ce încadrează capul nu este de dorit. Unghiurile de nouăzeci de grade ce scot în evidență capul oricărui bărbat mai scund nu fac decât să accentueze exact ceea ce bărbatul vrea să ascundă: lipsa unei distanţe impunătoare între respectivul cap şi sol.

Ținuta la un singur rând de nasturi, cu doi nasturi, cu un „V” mediu, care ajunge până la talie, este mult mai avantajoasă pentru un fizic scund decât „V-ul” mai înalt, cu fețe închise al sacoului cu trei nasturi. Bărbații cu conformații mai îndesate ar trebui să ocolească ținutele cu revere scurte şi late, pentru că accentuează lățimea. În această categorie de ținute intră şi ținutele din moda recentă, cu linia abdomenului mai joasă. Marginile reverelor pentru cei cu picioarele scurte ar trebui să fie în partea superioară a pieptului, pentru a avea o linie a reverului mai lungă. Reverele ascuțite cu vârfurile îndreptate în sus accentuează verticalitatea mai mult decât variantele cu reverul crestat. Mânecile sacoului ar trebui să se termine astfel încât să lase expus vederii un centimetru şi jumătate din manşeta cămășii. Mânecile paltonului ar trebui să ajungă doar până la nivelul încheieturii mâinii, astfel încât să nu fie material în exces atârnând în jurul mâinii, care să creeze un efect de încărcare inutilă.

Liniile înclinate minimizează rotunjimea. Luați ca exemplu ținuta la două rânduri de nasturi: chiar dacă suprapunerea straturilor de material creată în cazul ținutei la două rânduri de nasturi poate adăuga grosime de-a lungul abdomenului, reverele asimetrice adaugă un efect de slăbire care este mai mult decât suficient pentru a compensa îngroșarea. Reverele în diagonală ale ținutei la două rânduri de nasturi îndepărtează ochiul privitorului de la centrul toracelui și capetele ascuțite ale reverelor elonghează și subțiază fizicul. De asemenea, ținuta clasică la două rânduri de nasturi (șase-peste-doi) crează un efect de „V” suplimentar de-a lungul feței sacoului, care ajută la definirea pieptului și îngustarea taliei.

Legat de detaliile ținutei, simplitatea este cheia. Clapetele suplimentare, de la buzunarul pentru brichetă, tind să îngroașe și să scurteze liniile. Buzunarele cu doi refileţi (croite în țesătura sacoului), amplasate la talie, nu crează grosime și haos precum varianta cu clapetă, deși buzunarul înclinat, cu clapetă, poate să taie din grosimea taliei. Buzunarele cu clapetă sunt, totuşi, de preferat buzunarelor aplicate, al căror strat suplimentar de material adaugă greutate.

La fel ca și fața costumului realizat la comandă, spatele costumului pentru acest tip constituțional ar trebui să aibă o linie mai dreaptă, ce atârnă de la umeri în jos, cu un minim de contur la nivelul taliei. Privit din lateral, sacoul fără despicătură poate oferi șoldurilor corpolente o linie mai subțire; totuși, de la spate, lăţimea neîntreruptă a sacoului nu face multe pentru a ascunde partea inferioară mare, monolitică, mai ales dacă ținuta este conturată pe siluetă. Când sunt croite să stea așezate pe corp, tăieturile laterale îndreaptă ochiul privitorului spre marginile sacoului, sugerând o linie a picioarelor mai lungă și o iluzie generală de înălțime.

Cât despre pantaloni, dat fiind faptul că bărbatul scund își dorește să dea iluzia de înălțime, trebuie să poarte pantalonul de costum pe talia sa naturală, nu mai jos. Împingerea pantalonului mai jos de talie, sub burtă, este cea mai comună și cea mai puţin productivă tendință a bărbaților cu acest tip de corp. Scurtând linia frontală a pantalonilor și forțând cutele să se deschidă, se distruge potențialul costumului de a avea fluiditate verticală.

Bărbatul cu o zonă de mijloc proeminentă are nevoie de pantaloni plini, care coboară drept de la talie în jos. Stând mai sus pe talie, mai degrabă decât mai jos, pe șolduri, plenitudinea ridicată a pantalonilor ajută la uniformizarea tranziției dintre partea de jos a sacoului și pantaloni. Ce trebuie evitat este să dăm impresia că picioarele ies din partea de jos a sacoului ca două paie dintr-un borcan, creând o disonanță vizuală care împarte fizicul în două jumătăți. Urmând aceeași logică, bărbații cu picioarele mai scurte ar trebui să poarte pantaloni auto-susținuți sau cu bretele, pentru că linia orizontală a unui curele întrerupe fluxul vertical al unui costum.

Pantalonii plisaţi oferă unui bărbat plinuț mai mult volum în față, astfel că pantalonul poate să atârne drept, direct de la nivelul taliei. Dacă sunt croite bine, pliseurile de asemenea, divid expansiunea stomacului. Pliseurile inverse (care privesc spre buzunare) ar putea fi mai măgulitoare pentru această constituție, pentru că tind să fie mai plate decât cutele în față (care privesc spre șliț). Cracul pantalonului ar trebui să se muleze puțin de la gambă până la nivelul feselor și să se așeze pe pantof, cu o mică cută formată pe acesta.

Deși regulile convenționale sfătuiesc împotriva manșetelor pantalonilor din cauza efectului lor orizontal, dacă pantalonii sunt plisaţi, greutatea cataramelor taie din pliseurile frontale ale cracului ancorând, în același timp, marginea de jos a pantalonului de pantof. Greutatea manșetei ajută, de asemenea, la crearea unei tranziții mai echilibrate între partea de jos mai strâmtă a pantalonului și pantoful mai mare, important, în special, pentru bărbatul corpolent, care are nevoie de pantofi mai mari pentru a contrabalansa volumul mai mare de deasupra. Lățimea manșetelor pantalonilor unui bărbat scund ar trebui sa fie de patru centimetri şi jumătate. Dacă sunt preferați pantalonii fără manșetă, ar trebui să aibă un mic spațiu înspre vârful pantofului, mergând în jos, înspre călcâi, la un anumit unghi pentru a îi preveni să fluture.

Legat de materialul costumului, pentru a evita să se creeze impresia de grosime, materialele uni sau cu model vertical ar trebui să fie cele predominant vizate. Culorile ar trebui să rămână în tonuri medii spre închise, pentru că tonurile deschise fac o persoană corpolentă să pară mai mare. Țelul este să se alungească fizicul și să se evidenţieze liniile lungi, ușoare din siluetă. Cu cât există mai puțin contrast între cele două jumătăți ale corpului, cu atât fizicul pare mai subțire. Lecţia fundamentală privind culorile costumului - o culoare de sus până jos, ar trebui să fie şi paradigma luată drept reper generic pentru costumul bărbatului cu acest tip constituțional. Țesăturile fine, precum lâna pieptănată fină, minimizează grosimea, așa cum fac și modelele pe verticală, precum dungile fine, modelele "în oase-de-pește" (herringbone - zig-zag) și "în ferestre" (în pătrate mari), mai lungi în urzeală decât în firul de bătătură.

Sfaturi privind costumele pentru bărbatii scunzi, slabi

Precum bărbații cu o constituție solidă, cei cu un fizic subțire ar trebui să se îmbrace mereu larg. Hainele strâmte duc la accentuarea constituției slabe. Diferența majoră dintre corpul scund, gras și cel scund și slab este că cel din urmă, datorită cadrului mai zvelt, poate beneficia de o conturare mai pronunţată a pieptului, în special în jurul taliei. Pentru a construi această formă de clepsidră, bărbatul cu un fizic zvelt, scund, are nevoie de mai multă lăţime la nivelul umerilor și al pieptului și de mai mult volum în partea de sus a pantalonilor.

Ținuta la un singur rând de nasturi, cu trei nasturi la piept, ar fi bine primită în acest caz, deoarece atunci când este purtată desfacută, fiecare parte a sacoului formează un paravan de-a lungul pieptului, creând o iluzie de verticalitate. Modelul la două rânduri de nasturi, cu revere care ajung mai jos de talie alungeşte, de asemenea, acest tip constituțional. Buzunarele cu clapetă sau buzunarele aplicate adaugă volum sacoului, în zona proporţional mai subţire a şoldurilor, ameliorând echilibrul dintre jumătatea de sus și jumătatea de jos a sacoului. Bărbatul scund, fie el slab sau mai plinuț, ar trebui să evite ținutele care au un contrast pronunțat între jumătatea de sus și jumătatea de jos. Pe de altă parte, bărbatul slab poate purta tonuri mai luminoase, avantajându-l, spre deosebire de confratele său corpolent. Țesăturile cu linii puternice, verticale, cum ar fi ecosezul sau carourile, precum și flanelurile și stofele sunt foarte potrivite pentru acest tip de corp.

Sfaturi privind costumele pentru bărbatii înalti

Cu cât mai înalt este copacul, cu atât mai late sunt ramurile; astfel, bărbatul de peste un metru optzeci are nevoie de haine bine proporționate, atât pentru naturalețe cât și pentru stil. Având în vedere că acești bărbați au deja multe linii verticale, trebuie să poarte mai multe linii orizontale. Sacourile acestor bărbați ar trebui să fie mulate pe ei, în special în jurul pieptului și taliei, cu lățime mare de-a lungul umerilor și lungime suficientă pentru simetrie și echilibru. Regula de bază pentru lungimea sacourilor: sacouri scurte pentru bărbați scunzi, sacouri lungi pentru bărbați înalți.

Cum bărbații înalți au deja umerii foarte ridicați fața de pământ, umerii sacoului ar trebui să fie înclinați ușor în jos. Singurul motiv pentru a adăuga mai multă captușeală sau grosime ar putea fi pentru a defini mai bine umerii. Deși sunt de dimensiuni ușor mai mari, umerii sacoului unui bărbat înalt ar trebui să fie foarte puțin îndreptați în față, contribuind la suplețea și finețea din zona de sus.

În legătură cu modelul ținutei, bărbații înalți pot purta orice model. Ținutele la două rânduri de nasturi sunt utile, deoarece unghiul aproape orizontal al reverelor poate face un bărbat să pară mai lat, în special dacă sacoul este închis pe linia naturală a taliei, nu mai jos. Altă opțiune ar fi ținuta la un singur rând de nasturi, cu trei nasturi, cu revere crestate, generos de late, care stau o idee mai jos de piept, precum cele descrise de domnul Cooper.

Detalii precum buzunarele aplicate, buzunarul cu clapetă, un buzunar pentru bilete în plus sau manșete reversibile adaugă un anumit haos stilat care împiedică ochiul privitorului să facă treceri lungi, verticale. Aici este un caz în care originalitatea orizontală a curelei ajută la întreruperea desfăşurării verticale a purtătorului.

Pantalonii ar trebui să aibă piciorul lung, cu cuta din faţă foarte pronunţată, amplasată central, pentru a aduce volum părții frontale a bărbatului, la un nivel comfortabil. În mod obișnuit, pantalonii așezați oriunde mai jos decât linia naturală a taliei, ar implica un dezastru vestimentar pentru cei cu piciorul lung. Cracul lung ar trebui să fie rulat în manșete de patru centimetri şi jumătate, care trebuie să se așeze pe pantof cu o cută generoasă. Dacă domnul înalt își poate permite un costum la comandă, aspectul său fizic va fi pus în valoare foarte frumos de un sacou la două rânduri de nasturi, cu rever în șal și vestă simplă.

Modelele mici ajută doar la exagerarea înălțimii unui bărbat înalt. Pentru a crea proporții naturale, un bărbat cu membrele lungi are nevoie de modele mai mari, preferabil având greutate și textură, precum flanelurile, şevioturile sau stofele cu modele geometrice mari. Dacă sunt preferate dungile, este nevoie de simetrie și finețe pentru rafinament. Aspectul orizontal al carourilor, ecosezurilor și pătratelor au fost întotdeauna în beneficiul bărbaților înalți. În imagine Gary Cooper, afişând eleganţă la nivel 'înalt', poartă un sacou sport, cu model și pantaloni contrastanți pentru a reduce din efectul liniei elongate, drepte ca un fir cu plumb.

Sfaturi privind costumele pentru bărbatii atletici

Un fizic atletic este definit de industria textilă ca un bărbat al cărui piept măsoară mai mult de opt inch decât talia sa. Cu un astfel de torace în „V” exagerat, scopul este de a crea o relație mai armonioasă, din punct de vedere arhitectural, între partea de sus foarte dezvoltată a corpului și jumătatea de jos disproporționat mai mică, fără a sacrifica imaginea atletică per ansamblu.

Începând de sus, umerii și pieptul mare înseamnă că umerii sacoului trebuie să fie pe cât se poate de fini și naturali. Lungimea sacoului este foarte importantă și, dacă este necesar, ar trebui să tindă puțin spre o lungime puțin mai mare. În timp ce dimensiunile ar trebui să echilibreze mărimea umerilor, lungimea suplimentară nu trebuie să scurteze linia picioarelor.

Sacoul la un singur rând de nasturi, cu doi nasturi cu revere generoase, poziționate în partea de sus a pieptului ajută la micșorarea lățimii umerilor. Deci, pentru a nu plusa foarte mult pe lățimea părții de sus, trebuie evitată orice reducţie inutilă în talia sacoului. Așa cum sacoul ar trebui să fie croit pe linia taliei, mânecile trebuie să alunece în jos, spre încheieturi. Detaliile sacoului ar trebui ținute la un minim, pentru a accentua linia verticală a corpului, deși buzunarele cu clapete sau buzunarele aplicate pot adăuga volum șoldurilor pentru un echilibru mai bun al taliei cu umerii.

Pantalonul de costum pentru bărbatul cu o constituție atletică ar trebui să aibă o croială cât se poate de mulată pe șolduri și talie și să stea cât se poate de înalt pe talie. Volumul pantalonilor ajută la umplerea părții de jos a sacoului. Pantalonul ar trebui să atârne drept şi să aibă la partea inferioară o manșetă care să se așeze pe pantof, formând o oarecare cută care să îndrepte ochiul privitorului spre podea. Pantofii mai mari împreună cu dimensiunile mai mari ale manșetei pantalonului ajută în contracararea efectului de piramidă inversată din partea superioară a corpului.

În încercarea de a pune în valoare verticalitatea în același timp cu reducerea senzației de lățime, țesăturile fine, precum worsted-ul (lână pieptănată) în dungi, modele în “oase-de-pește” (zig-zag), chiar și carourile (mai mult lungi decât late) sunt foarte bune. Dacă se presupune că bărbatul are o față mai lată și un gât gros, cămășile cu guler îndreptat vertical sunt de preferat în această situație.

În cabina de probă

Mai jos este prezentat un exemplu nefericit, dar mult prea des întâlnit, al motivului pentru care bărbatul pasionat de modă nu se îmbracă mai bine. Așa cum această fotografie contemporană ilustrează, chiar și ca cea mai clasică ținută, poate să fie compromisă de o măsură proastă. Chiar dacă această fotografie alb-negru proiectează o aură de eleganță, măsurile necorespunzătoare ale sacoului și ale gulerului cămășii purtate de manechin, pe lângă manşetele voluminoase ale sacoului şi ale cămășii, servesc drept avertisment asupra necesităţii de autosuficiență şi atenţie în toate privinţele vestimentare, în special când vine vorba de dimensiuni.

Odată ajuns în camera de probă, înconjurat de oglinzi, metri de croitorie și altele, majoritatea bărbaților lasă problemele legate de stilul și măsurile costumului în seama vânzătorului sau croitorului. În urmă cu mai mulți ani, când moda pentru bărbați era mai puțin volatilă și croitorii erau mai bine pregătiți în protocoalele modei, acesta era un act de credință față de croitor. În zilele de azi, totuși, croitorul este deserori obligat să modifice hainele în conformitate cu dorințele designer-ului costumului sau ale patronului magazinului. În timp ce croitorul cu gândire independentă, cu o adevărată expertiză, poate fi, încă, găsit (vezi personalul de la Filipe Cezar), majoritatea croitorilor sunt de duzină, simple rotițe în linia de productie (de asamblare) a magazinului, nerăbdători să scape de tine cu cât mai puține modificări posibile – persoane în care nu ar trebui avută încredere în probleme legate de bun gust sau corectitudine.

Din fericire, aflarea măsurilor bune ale unui costum bărbătesc nu este știința ezoterică deseori prezentată; este ceva ce poate fi învățat. Din moment ce un costum bărbătesc este făcut să aibă o formă standard și nu există doi oameni la fel, doar un bărbat din o sută are șanse să îmbrace un costum făcut de-a gata și să observe că nu are nevoie de modificări. Din nou, cu cât mai cunoscător poți deveni în a știi cum un costum ar trebui să se potrivească arhitecturii tale unice, cu atât mai probabil este să ieși din magazin cu un costum croit elegant.

Legat de pregătirile preliminare, când un costum de-a gata este îmbrăcat pentru a fi modificat, trebuie avut în vedere că ar trebui să aveți portofelul, telefonul și cheile în locul în care le purtați în mod normal. Nu are rost să aveți un buzunar la piept umflat sub presiunea hârtiei îndoite în interior, în condițiile în care costumul poate fi modificat pentru a o ascunde. De asemenea, este de preferat să purtaţi o cămașă de ceremonie reprezentativă, cu dimensiunile corecte ale mânecii și ale gulerului, care să ajute pentru măsurători și modificări. Pantofii de ceremonie cu înălțimea potrivită a tocului pot să ajute la determinarea lungimii corecte a pantalonului și a diamentrului cracului în zona de jos.

Modificările potrivite pot face multe pentru un costum ieftin, pe când măsurile proaste pot distruge chiar şi cele mai scumpe costume la comandă. Dacă gulerul unui costum de trei mii de dolari se mişcă în sus şi în jos pe gât, în timp ce mergi, valoarea costumul va fi compromisă sever. Gulerul de costum care urcă pe gât sau nu se mulează pe spate face acest lucu din cauza greșelilor croitorului, cu excepţia cazului în care ați abordat o altă postură decât cea normală în timpul probelor. După ce îmbrăcați pantalonii și sacoul, stați natural în fața oglinzii, nu de parcă abia ați fi absolvit Academia Militară sau anticipați pierderea a 4 kilograme.

Având stabilit faptul că „scheletul” sacoului ar trebui să se armonizeze cu scheletul (tiparul) dumneavoastră, modificările ar trebui începute de sus. Pe lângă relația umerilor cu capul, lățimea umerilor trebuie să fie suficient de generoasă cât să permită țesăturii sacoului să cadă de la umăr în jos pe mânecă într-o linie neîntreruptă. Este de asemenea necesar un volum suficient de-a lungul spatelui și al pieptului pentru a permite reverelor să stea drepte fără să se creeze o deschizătură între piept și sacou.

Această parte a modificării unui costum poate să cauzeze tot felul de probleme, pentru că există acel tip de bărbați, deseori acompaniați de femei care gândesc la fel, care simt că, pentru ca sacoul unui bărbat să aibă dimensiunile perfecte, ar trebui să nu aibă cute, ceea ce înseamnă că ar trebui să arate ca și cum țesătura ar fi pictată pe corp. Pentru început, ar trebui să existe suficient volum la nivelul spatelui cât să fie un ușor spațiu, sau cută de material, între sacou și spate, care să se extindă de la spate până la găurile pentru mâini. Cu excepția cazului în care purtătorul costumului vrea să poarte o cămașă de forță care să-i vină perfect, aceste cute există pentru a asigura suficient spațiu pentru mișcare si confort.

Cincizeci la sută din sacourile croite au nevoie de un fel de modificări la nivelul gulerului pentru a le face să fie mulate pe gâtul purtătorului. Trebuie luat în considerare faptul că gulerul nu trebuie să stea prea departe de gât sau să aibă cute orizontale mai jos de baza gâtului, acestea fiind un semn că gulerul trebuie coborât prin eliminarea excesului de material de sub guler. Dacă există linii de tensiune tragând de-a lungul spatelui, spatele este prea strâmt și trebuie lărgit.

Gulerul sacoului la spate ar trebui să fie întotdeauna la o așa înălțime încât cel puţin un centimetru şi jumătate din gulerul cămășii să se vadă. În acest fel, nu numai că sacoul arată cel mai bine, dar stă pe corp într-un mod corect. Dacă ar fi mai sus, gulerul s-ar freca de gât, dacă ar fi mai jos, sacoul ar arăta ca și cum ar cădea de pe spate. Cum multe țesături se potrivesc în moduri diferite, aceasta este o modificare obișnuită care poate fi făcută în mod competent de majoritatea croitorilor de magazin.

Odată ce umerii, fața și gulerul sacoului sunt satisfăcătoare, se continuă inspecția. Talia ar trebui să fie ușor mai strâmtă, în raport cu curbele naturale ale corpului de dedesubt. Putem determina dacă un sacou este prea strâmt uitându-ne după liniile în formă de X care apar în lateralele unui nasture închis. Dacă sunt prea pronunțate, talia ar trebui lărgită. Când este închis, un sacou ar trebui să aibă suficient spațiu cât să permită comod statul pe scaun, deși nu este considerată o lipsă de stil dacă vă descheiați sacoul când stați jos. Un croitor poate, de obicei, să ajusteze talia după preferințe, dar aveți în vedere să nu fie strâmtată până în punctul în care apar cute orizontale în partea de jos a spatelui, trăgând de zona de la nivelul șoldurilor a sacoului și deschizând, astfel, despicătura hainei. Despicăturile ar trebui să fie ca o linie dreaptă, perpendiculară pe sol.

Mânecile sacoului ar trebui să fie, de asemenea, drepte, fără cute orizontale sau spații care să se formeze în partea superioară a mâinii. Dacă un bărbat își tine mâinile prea în față sau prea în spate, mânecile nu se vor aşeza cum ar trebui și, ulterior, va fi necesar să fie descusute și rotite în conformitate cu poziția mâinilor. Un croitor bun o să recomande o astfel de modificare (și o să o treacă pe nota de plată). Mâneca sacoului ar trebui să ajungă până la încheietura mâinii, cu un diametru al deschizăturii de aproximativ cincisprezece centimetri, dar nu mai mare decât este necesar ca să înconjoare manșeta cămășii.

Majoritatea bărbaților au mânecile sacourilor prea lungi, fie din cauza modei recente, fie din cauza lipsei de imaginatie a croitorului lor. Cât pentru lungimea corectă a mânecilor, brațele sale trebuie să fie ghidul bărbatului. Mâneca sacoului ar trebui să ajungă până la nivelul articulaţiei încheieturii. Dacă brațele sunt scurte, un centimetru şi jumătate din manșeta cămășii poate să apară din mâneca sacoului; dacă brațele sunt mai lungi, precum ale lui Gary Cooper, doi centimetri sau chiar doi centimetri şi jumătate vor da brațului o proporție mai bună. Bandeleta de in dintre mânecă și mână este unul din detaliile care definesc un purtător sofisticat.

Vesta costumului

Măsurile pentru orice vestă la comandă ar trebui făcute cu catarama de la spate închisă. Curelușa ajustabilă de la spate dă formă brâului vestei și oprește vesta din a se ridica prea sus pe trunchi în timpul purtării. Pieptul vestei ar trebui să fie suficient de voluminos cât să permită purtătorului să stea comfortabil fără să apară indicii cum că vesta ar fi largă la talie. Doar un mic segment din vestă, nu mai mult de primul nasture, ar trebui să se vadă deasupra sacoului.

Vesta trebuie să fie suficient de lungă cât să acopere betelia pantalonilor, oprindu-se în față înainte ca marginile să ajungă mai jos de bazin. Un echilibru delicat trebuie construit între betelia pantalonilor și adâncimea punctelor „V” ale vestei: întreaga construcție s-ar dărâma dacă un petic de cămașă sau din catarama curelei pantalonilor ar ieși la iveală.

Bretelele sunt antidotul pentru spațiul care se formează de obicei între pantalonul costumului și vestă. Acestea ridică betelia pantalonilor astfel încât ea rămâne acoperită de vestă, aducând în același timp cutele pantalonilor și vârfurile vestei în armonie mai bună unele cu celelalte. Vestele și curelele ar trebui să-și aleagă parteneri de dans diferiți. O bucată de piele înconjurând stomacul adaugă mai multă grosime unei talii deja pline și pantalonii cu curea au tendința să alunece mai jos pe șolduri, scoțând frecvent în evidență prezența indezirabilă a curelei.

Vestele de cea mai bună calitate au despicături pe ambele laterale, cu despicătura din spate ajungând mai jos decât în față, astfel că betelia pantalonilor nu se vede când purtătorul se apleacă în față. Vestele la comandă, de calitate superioară au fața ușor curbată, mimând forma ușor curbată a hainei la un singur rând de nasturi (vezi pagina 157). Nasturii vestei sunt aranjați de așa natură încât ultimul nasture este lăsat desfăcut, un obicei datând din secolul optsprezece, când Edward al VII-lea, un monarh corpolent, a uitat să-și închidă ultimul nasture după un ospăț neobișnuit de viguros, cu această eroare preluată în cele din urmă și lăsată urmașilor ca un semn al stilului.

Pantalonii de la costum

Când sunt probați pantalonii, regula principală este să fie purtați pe cât de sus pe talie se poate. Pantalonii purtați pe șolduri fac zona dintre picioare să atârne prea jos și să arate neîngrijit. În plus, curbura șoldului tinde să lărgească buzunarele pantalonilor și cutele acestora. Precum gaura de mâini a sacoului, zona dintre picioare a pantalonilor ar trebui să stea cât de sus poate fi astfel încât să permită mișcarea comfortabilă.

Când vine vorba de pantaloni plisaţi, șoldul și coapsa trebuie croite suficient de generos astfel încât cutele să fie drepte și să nu se destindă când purtătorul stă jos. Funcția pliseurilor este să fie în conformitate cu lărgirea naturală a șoldului și a șezutului când stați jos. Dacă nu sunteți pregătiți să purtați pantaloni cu o față mai generoasă, mergeți pe pantalonul cu față simplă. Când stați în picioare, dunga pantalonului ar trebui să treacă prin mijlocul genunchiului și să se termine în centrul pantofului. Dungile pantalonului ar trebui să meargă puțin spre interiorul genunchiului: dungile care merg spre exterior crează iluzia de lățime, ceea ce majoritatea bărbaților preferă să evite.

Dacă pantalonii vor fi purtați uneori cu bretele, aveți grijă ca pantalonul să fie probat și cu bretele, având în vedere că pantalonii purtați cu bretele pot schimba măsurile taliei, betelia la spate și cusăturile. Pantalonii trebuie probați în pozițiile: în picioare, stând jos și cu picioarele încrucișate. Pantalonii care vor fi purtați exclusiv cu bretele ar trebui să aibă mai mult spațiu la nivelul taliei ca să poată fi „suspendați” de umeri.

În zilele noastre sunt câteva curente de gândire legate de lungimea pantalonului. În Statele Unite, aceștia sunt purtați astfel încât să aibă o ușoară burtă în partea superioară a pantofului. În această situație, partea inferioară a cracului ar trebui să fie suficient de lungă cât să acopere ciorapii când bărbatul merge, şi suficient de lată cât să acopere șireturile. Pantalonii fără manșetă ar trebui să aibă o ușoară înclinație, din față în spate, astfel încât să nu se desprindă de călcâi când bărbatul este în mers. Dacă au manșete, acestea nu ar trebui să fie nici prea înguste, nici prea largi cât să atragă atenția asupra lor. Pentru un echilibru onorat de timp, lățimea corespunzătoare a manșetelor ar trebui să fie patru centimetri, pentru un bărbat sub 1.77 metri, și patru centimetri şi jumătate, dacă este mai înalt.

Altă soluție este cea oferită de europeni, sau, mai specific, de milanezi, care poartă pantalonii cu croială strâmtă și puțin mai scurți, chiar arătând puțin din ciorapi. Signor Luciano Barbera, șeful unei companii de modă bărbătească ce îi poartă numele, o numește „soluția de la mijlocul Atlanticului”, pentru că este la jumătatea drumului între Europa și America. Deși nu vrea să vă vadă ciorapii, vrea să vă vadă pantofii.

3) Fiind o etapa foarte importanta pentru noi, la Filip Cezar masurarea clientului este facuta de croitori cu peste 20 de ani de experienta in croitoria masculina bespoke.

Pentru a ne asigura ca sacoul costumului se va aseza corect pe corp, croitorul foloseste o fisa de masuratori realizata de inginerul ce raspunde de tiparul clientului.

Dupa cum se poate vedea si in exemplu din imaginea de mai jos (vezi fig. FC-01 - MASURAREA PENTRU SACOUL DE LA COSTUM), recomandam clientilor ca atunci cand vor fi masurati, sa ceara un minim de cel putin 9 masuratori pentru sacou.

fc-01 - masurarea pentru sacoul de la costum

In baza acelor masuratori se va realiza tiparul iar in cele din urma, tiparul se va aseza peste material-ul ales pentru realizarea costumului si se vor decupa piesele respective.

Intr-o ultima etapa, piesele respective vor fi puse cap la cap, rezultand astfel sacoul ce va fi purtat la prima proba de costum (vezi punctul “d) Prima proba de costum”).

4) Pentru ca vorbim de costumele realizate la comanda, la prima proba de costum, croitorul aseaza sacoul (nefinisat) pe client, facand ajustari in functie de cat de bine se simte clientul in sacoul respectiv atunci cand se misca. Odata ce stabilim cotele pentru lejeritatea finala a sacoului, clientul poate pleca linistit iar croitorul va trece la urmatarea etapa a procesului de realizare a costumului.

5) In ultima faza a procesului de realizare a costumului bespoke (la comanda), costumul este ajustat, finsat, curatat, calcat etc, iar clientul este reprogramat pentru a doua proba de costum sau (dupa caz) la ridicarea acestuia.

Atentie!Din atelierul Filip Cezar nu pleaca nici un client nemultumit (vezi recomandarile de pe pagina de facebook), ci doar atunci cand acesta îi confirma (in fata oglinzii) croitorului ca haina nu il deranjeaza atunci cand face anumite miscari si ca (sacoul, pantalonul, camasa sau vesta) se aseaza corect pe corp.

II. Pentru barbatii care nu pot ajunge la atelier treaba sta in felul urmator:

Intr-o prima faza, se poarta o discutie cu un consultant in care se specifica data evenimentului si se stabilesc detaliile legate de model, tesatura, tipul reverului si a inchiderii de la sacou etc. Apoi, clientul primeste o fisa de masuratori (vezi figura FC-01) si un filmulet in care ii este explicat cum sa isi ia masurile.

Fisa respectiva ajunge mai apoi pe masa inginerului proiectant, in urma careia, se realizeaza tiparul si se imprima pe un carton cu ajutorul unui ploter.

In faza urmatoare, tiparul clientului ajunge pe masa croitorului si se suprapune peste tesatura aleasa de client, dupa care se decupeaza fiecare piesa in parte a costumului (maneci, spate, piept, etc).

In faza finala, fiecare piesa a costumului este pusa cap la cap, rezultand costumul clientului. Ramane doar sa fie dus la curatatorie, calcat, ambalat si livrat catre client.