Achizitionarea costumelor pentru barbati la comanda
Cum și de ce să achiziţionezi un costum bărbătesc la comandă
- Cu un rând sau cu două rânduri de nasturi?
- Cu revere ascuţite, crestate sau șal?
- Prevăzute cu buzunare aplicate, clasice sau cu buzunar de bilete?
Reguli de urmat pentru a-ţi cumpăra costumul perfect
Ești familiarizat cu termenii de mai sus?
Dacă da, bravo ţie!
Dar o introducere ilustrată, să te iniţieze în domeniul costumului bărbatului modern (business, de ceremonie sau casual), îţi va fi oricum de mare folos.
Acest articol tratează şi subiecte precum materialul costumului şi croiala acestuia, însă se axează în principal pe părţile componente ale costumului, inclusiv reverele, şliţurile sacoului, butonii mânecilor, nasturii - la un rând sau două - şi pantalonii.
Costumul bărbătesc - introducere
Costumul bărbătesc de business este articolul vestimentar care se bucură de acceptarea cea mai largă, fiind considerat adecvat în mod universal, în garderoba fiecărui bărbat. Puţine sunt evenimentele la care un bărbat într-un costum elegant să fie considerat inadecvat îmbrăcat, mai ales dacă bărbatul în cauză are o înţelegere temeinică a modei şi a propriului său stil. Calea către eleganţă începe cu costumul, piatra de temelie a modei bărbăteşti.
Un costum constă într-o pereche formată dintr-o jachetă şi nişte pantaloni cu aceeaşi croială, de cele mai multe ori făcute din acelaşi material şi menite pentru a fi purtate împreună.
O definiţie aşa de simplă, însă, pierde mult din personalitatea costumului, şi este acea personalitate care a făcut din costum un element esenţial şi peren în garderoba unui domn.
Componenta primordială a costumului este sacoul, aşa că discuţia începe de acolo.
Cei mai mulţi experţi sunt în acord asupra faptului că, din punct de vedere istoric, există trei tipuri majore de croială, numite după ţările în care au originat. Cu toate acestea, astăzi se poate întâmpla destul de des să le întâlniţi pe toate trei în orice ţară, alături de croieli hibride, fuzionate din împreunarea elementelor a două sau mai multe stiluri.
Primul este stillul englezesc, recognoscibil prin umerii moi, fără întărituri, prin silueta lungă, sub formă de clepsidră, cu talie înaltă. Sacoul are fie unul, fie două rânduri de nasturi, cu câte doi sau trei nasturi, şi este prevăzut cu şliţuri laterale.
Următorul este stilul italian, numit uneori şi continental. Acesta este cel mai bine reprezentat printr-o structură uşoară, umeri înalţi şi pătrăţoşi, un trunchi scund, croit foarte strâmt, cu doi nasturi pe un singur rând şi fără şliţ la sacou.
Încheind seria, apare costumul american de pânză, un costum cu umeri naturali, cu un bust oarecum mai spaţios decât cel englezesc, cu doi sau trei nasturi şi un şliţ la spate.
Astăzi ar fi foarte dificil să găsim un croitor care nu a fost deloc influenţat de toate cele trei stiluri, iar majoritatea costumelor preiau doar câteva elemente distinctive de la un stil sau altul.
Sacourile de costum sunt definite de mulţi factori: materialul din care sunt făcute (aici includem culoarea şi greutatea), stilul şi croiala costumului, detaliile şi finisările aplicate, cât şi gradul de ajustare individuală adusă costumului, pentru a se potrivi purtătorului ş.a.m.d
Dintre toate acestea, tăietura, sau mai bine spus, croiala este de o importanţă crucială - un costum care nu se aşază bine, care nu "şade" bine, nu va arăta niciodată bine odată îmbrăcat de proprietar, indiferent de calitatea materialului, a lucrului sau a detaliilor.
Croiala unui costum este rezultanta a două elemente: silueta generală a costumului şi proporţiile specifice ale bărbatului care îl va purta.
Un bun croitor va trasa o asemenea linie costumului, încât să îl flateze pe bărbatul care îl poartă, punându-i în evidenţă punctele forte şi ascunzându-i defectele. Chiar şi numai pentru acest motiv, orice bărbat ar trebui să ia în considerare croitoria la comandă. Având în vedere că un costum îţi acoperă 90% din suprafaţa corpului, mesajul pe care acesta îl emite se întâmplă, cel mai adesea, să aibă prioritate absolută în faţa mesajului pe care l-ai putea tu emite, verbal.
Dacă presupunem că lucrătura croitorului este la fel de bună, un costum construit la comandă (bespoke)va flata mai mult decât unul făcut ajustat la măsură (made-to-measure), care, la rândul său, se va aşeza mult mai bine pe trup decât unul achiziţionat de la raft.
Costumele croite la comandă sunt ajustate pentru a se plia perfect pe măsurile bărbatului ce le achiziţionează şi sunt lucrate de un maestru croitor. Se alcătuieşte un tipar personal pentru fiecare barbat, iar acestea sunt păstrate în arhivă şi folosite numai când i se mai aduc mici ajustări - după cum şi corpul proprietarului costumului variază în timp - sau când se alcătuiesc articole vestimentare noi.
Costumele de-a gata, de la raft, după cum sugerează şi numele, sunt articole vestimentare create în masă, în baza legendei bărbatului de talie medie. Pentru că sunt croite după specificaţii ce urmăresc o medie aritmetică, acestea nu se potrivesc în mod natural trupului unui bărbat obişnuit, fără modificările de amploare. Chiar şi aşa, este vorba despre un compromis, pentru că, după croială şi după ajustări, următorul considerent în ordinea importanţei este cel al materialului folosit.

Costum realizat la comanda la doua randuri de nasturi
Chiar dacă diferenţa dintre un costum de la raft şi unul croit la comandă este în mod inevitabil evidentă, ambele pot arăta destul de elegante. Nu este, însă, şi cazul unui costum care a fost creat din material de calitate slabă, aspect care poate face chiar şi cel mai scump costum croit la comandă să arate ieftin.
În mod tradiţional, cel mai adecvat material pentru crearea unui costum este lâna. Unele costume, mai ales cele destinate sezonului cald, sunt disponibile şi din mătase, bumbac, gabardină sau in - un alt material preferat de tradiţie, însă unul care are avantaje şi dezavantaje specifice - ba chiar mohair şi caşmir.
Mai există şi costumul de tweed, un material rezistent, clasic, cel mai bine pretat weekend-urilor petrecute la ţară sau pentru alte astfel de drumuri, mai puţin formale. Textura sa groasă, rugoasă, este menită să respingă apa şi să reziste la vânt, în climatul mai puţin îngăduitor. Alegerea culorii costumului este, de asemenea, de egală importanţă. Rezervăm acest subiect unei discuţii separate, tocmai din acest motiv.
Următorul indicator al calităţii este finisarea costumului şi stilul său general. Această gamă de detalii însumate este cea care converă, în final, aerul de distincţie al unui costum bărbatesc.
Opţiunile unui costum bărbatesc includ stilurile diferite de buzunare, tipurile de căptuşeală interioară, materialul din care sunt confecţionaţi butonii sau nasturii, şi, nu în ultimul rând, adăugarea indiciilor subtile ce evocă provenienţa şi calitatea costumului, cum sunt buzunarele de bilet şi butonii funcţionali de manşetă, numiţi şi manşete de chirurg.
Aceste elemente minuscule, deşi pot părea exagerate şi neesenţiale, sunt trăsăturile esenţiale ale caracterului unui costum, ca şi ale personalităţii purtătorului său. Detaliile de calitate nu pot transforma un costum prost într-unul de calitate, dar ele ameliorează nivelul de sofisticare al costumelor, indiferent de calitate, de la cel obişnuit, pâna la cel unicat. Mai jos vom discuta despre detaliile unui costum.
Costumul bărbătesc prezentat în detaliu
Sacoul de la costumul la un rând sau două rânduri de nasturi
Primul şi, probabil, cel mai memorabil aspect al sacoului unui bărbat este dacă sacoul este croit cu un rând de nasturi sau cu două. Sacourile cu un singur rând de nasturi au nasturii dispuşi pe piept, unul sub altul, într-o signură coloană, iar lateralele sacoului se suprapun suficient cât să permită închierea nasturilor.
Un sacou cu două rânduri de nasturi are nasturii dispuşi în două coloane paralele, iar lateralele sacoului se suprapun suficient de mult, cât să permită ambelor părţi să se încheie cu rândul de nasturi de pe partea opusă.
Alegerea între un sacou cu unul sau cu două rânduri de nasturi este o problemă de gust şi preferinţă personală, chiar dacă vasta majoritate a bărbaţilor americani optează pentru varianta cu un singur rând, din simplul motiv că asta este cea mai la îndemână, pe piaţă.
În plus, lipsa familiarizării cu sacoul croit la două rânduri de nasturi poate să fie motivul pentru care sacoul cu un singur rând este dominant. Acest lucru este unul nefericit, deoarece sacoul la două rânduri de nasturi prezintă o serie de avantaje pentru anumiţi bărbaţi.
Domnii mai slăbuţi, în special cei care sunt oarecum înalţi, pot fi avantajaţi mult de costumele la două rânduri de nasturi, pentru că ele oferă un aspect mai împlinit siluetei. Pe domnii mai solizi, costumele cu două rânduri de nasturi pot avea tendinţa de a atrage atenţia către zona taliei. Aşadar, este imperios necesar să facem uz de precauţie, de atenţie şi de serviciile unui croitor expert.
Când vine vorba de formalitate, dacă toate celelalte aspecte sunt identice, sacoul cu două rânduri de nasturi va fi mereu mai elegant şi mai sobru, pentru că va fi întotdeauna încheiat, cu toate că un domn care poartă un costum cu un singur rând de nasturi poate anula acest avantaj, purtând o vestă pe sub sacou.
Pentru bărbatul modern, însă, sacoul cu un rând de nasturi este stindardul luat drept reper. Un costum cu sacou la un singur rând de nasturi, de culoare închisă, bine croit, structurat după linii conservatoare, este un costum perfect acceptabil la aproape orice ocazie, oricât de strict şi ceremonios ar fi contextul, cu excepţia numai celor mai protocolare evenimente.
Nasturii sacoului de la costum
Sacoul unui costum are fie unul, fie două rânduri de nasturi principali, pe partea frontală. Un sacou cu un rând de nasturi are între unul şi patru nasturi în total, cu toate că cele cu doi sau trei nasturi sunt cele mai comune.
Sacoul cu trei nasturi este acela cu configuraţia cea mai fidelă tradiţiei, având la bază haina englezească de călărit. Purtat corect, acest sacou oferă iluzia unei înălţimi sporite.
Tradiţia şi obiceiul dictează să fie încheiat nasturele din mijloc, al doilea, atunci când stăm în picioare, cu toate că, uneori, ambii nasturi de sus pot fi închişi, atunci când dorim să prezentăm o imagine mai serioasă (o cale simplă de a ne aminti asta este să botezăm nasturii, de sus în jos: Uneori, Întotdeauna, Niciodată).
Sacourile cu doi nasturi sunt o inovaţie ulterioară, apărută un pic mai târziu. Pentru că permit vederii să întrezărească mai mult din cămaşă şi cravată, ele au un efect de subţiere. Se închide numai nasturele superior al unui sacou cu doi nasturi. Cu excepţia cazului sacoului cu un singur nasture, nasturele de la bază rămâne mereu descheiat.
Sacourile cu două rânduri de nasturi au, cel mai adesea, fie patru, fie şase nasturi (li se mai spune şi patru pe doi, sau şase pe doi), dispuşi pe ambele laturi. În cazul celui cu şase nasturi, numai cei patru de la bază sunt meniţi să fie încheiaţi, cu toate că, datorită felului în care este conceput sacoul, numai doi nasturi pot fi încheiaţi simultan.
Mai există un nasture, pe lângă aceştia, unul ascuns, numit nasture "jigger", cusut pe partea interioară a lateralei din exterior a sacoului (cea care se suprapune peste cealaltă, la încheierea nasturilor). El serveşte la incheierea cu o bandă interioară, ascunsă, ce ţine lateralele închise.
În ciuda obiceiurilor unor anumite vedete, un sacou cu două rânduri de nasturi nu trebuie lăsat niciodată neîncheiat, când stăm în picioare. Se încheie mereu, când ne ridicăm în poziţie dreaptă, şi rămâne încheiat până când suntem din nou gata să ne aşezăm.
În plus, în timp ce butonul de jos al sacoului cu un singur rând de nasturi rămâne neîncheiat, este acceptabil ca ambii nasturi funcţionali să fie încheiaţi, în cazul sacoului cu două rânduri de nasturi.
Această practică este, totuşi, privită cu ochi critici de către bărbaţii mai eleganţi. La fel ca şi în cazul adâncimii reverului, şi înălţimea taliei poate fi ajustată puţin, pentru a accentua sau pentru a estompa înălţimea bărbatului, însă acest procedeu trebuie desfăşurat cu mare grijă.
Reverele sacoului
Reverele unui sacou pot fi de felurite forme şi stiluri, fiind disponibile într-o gamă foarte variată de posibilităţi. Ele au fost subiectul experimentelor de modă, timp de multe decenii. Cu greu ne putem uita înapoi la anii '70 fără să ne încerce un sentiment puternic de jenă la vederea reverelor întinse până la umeri. Cu siguranţă, peste mulţi ani de acum încolo, vom privi cu aceeaşi jenă la actualele noastre obsesii în privinţa croielilor strâmte - mai ales când sunt purtate de bărbaţi pe care această siluetă nu îi avantajează deloc.
Aşa cum se întâmplă cu multe aspecte ale modei clasice, cele mai longevive revere sunt acelea de lăţime moderată, care se potrivesc proporţiilor purtătorului, mai degrabă decât capriciilor trendurilor de fashion. Alegând această cale, te asiguri că sacoul tău nu va arăta nici prea mare, nici prea mic, în ciuda faptului că îţi vine perfect în toate celelalte zone ale corpului.
Costum realizat la comandă cu țesătură personalizată și rever șal
Regretatul Carey Grant obişnuia să pună să i se coboare puţin crestăturile din revere, astfel incât să nu arate prea înalt şi deşirat. O tehnică de croitorie măruntă, dar eficientă.
Marea majoritate a reverelor se împart în două categorii stilistice: crestate (cum vedem la stânga) - cele care au o crestătură în formă de V orizontal, acolo unde se întâlneşte gulerul cu reverul - şi ascuţite (cum putem observa în dreapta) - care se ridică într-un unghi ascuţit, cu un V foarte îngust la îmbinare, lucru ce creează iluzia subţirimii şi a înălţimii.
Reverele crestate şi ascuţite sunt egale, în ce priveşte vechimea şi tradiţia, cu toate că cele din urmă se regăsesc mai mult la sacourile cu două rânduri de nasturi şi indică un grad oarecum mai înalt de distincţie şi eleganţă. Un rever ascuţit altoit pe un sacou cu un singur rând de nasturi este o cale excelentă de a-i innobila acestuia nivelul de sobrietate, însă este aproape imposibil să găsiţi un asemenea hibrid, dacă acel sacou nu este făcut de un croitor, la comandă.
Principalele buzunare ale sacoului
Cele mai elegante sunt buzunarele îngropate - buzunarele sunt cusute în căptuşeala sacoului, lăsând vederii numai o deschizătură orizontală, îngustă, pe laterala hainei. Aceste buzunare, fiind aproape invizibile, contribuie la o alură sofisticată, elegantă, fiind întâlnite cel mai frecvent la sacourile de ceremonie.
Următorul stil, acela al buzunarului cu clapă, este ceva mai puţin protocolar, cu toate că este perfect acceptabil în toate circumstanţele în care un domn s-ar putea vreodată regăsi îmbrăcat în costum. Buzunarele cu clapă sunt croite aidoma celor îngropate, însă includ şi o clapetă cusută în partea superioară a buzunarului, care acoperă deschizătura acestuia.
Acestea sunt cele mai comune buzunare de sacou, iar, în cazul sacourilor de cea mai bună calitate, clapeta poate fi introdusă în interior, pentru a arăta exact ca un buzunar îngropat.
Mai există şi buzunarele diagonale cu clapetă, numite şi buzunare "de braconier". Ele sunt mai puţin răspândite. Buzunarul de braconier derivă din echipamentul englezesc de vânătoare. Este cel mai adesea întâlnit la sacourile croite la comandă, de către cei mai faimoşi croitori englezi, mai ales aceia care sunt asociaţi în mod tradiţional cu articolele vestimentare de călărit.
Cele mai puţin elegante buzunare sunt cele aplicate, care sunt exact ceea ce implică numele: buzunare create prin aplicarea unui petec pe exteriorul sacoului. Buzunarele aplicate sunt opţiunea cea mai informală, relaxată. Se pot găsi adesea pe sacouri de sezon estival, care ar arăta altminteri prea serioase, nepotrivite, dar şi la jachetele sport.
Buzunarul de bilet
Sacourile şi jachetele sport ale unor bărbaţi, mai ales în cazul celor care au o seminţie de croitorie la comandă sau pe măsură în familie, se întâmplă să aibă un mic buzunar pentru bilete deasupra buzunarului din dreapta al sacoului (aşa cum se poate vedea aici, în dreapta, în combinaţie cu buzunarul braconierului).
Aşa cum implică şi denumirea, pentru că buzunarul de bilet ne parvine de la englezi, scopul lui iniţial era acela de a păstra biletele pentru evenimente sportive sau teatru. Acest buzunar serveşte ca un indicator al calităţii costumului, deşi pe bărbaţii mai lungani îi poate ajută şi să arate mai puţin deşiraţi.
Buzunarul de la piept
Continuând să urcăm pe pieptul sacoului, întâlnim buzunarul de la piept, care este întotdeauna deschis (buzunarele cusute pot fi deschise, la cerere, de către croitor). În acest buzunar nu introducem niciodată decât un singur articol, anume batista sau pătratul de buzunar.
Motivul pentru această regulă este dublu: în primul rând, ca şi în cazul buzunarelor laterale, orice obiect strecurat în buzunarul de piept va crea umflături şi va lăsa umbre pe suprafaţa sacoului, distorsionând aspectul elegant al costumului, iar, în al doilea rând, buzunarul de piept şi buzunarul interior din partea stângă ocupă acelaşi loc în interiorul căptuşelii, ceea ce înseamnă că obiectele introduse în buzunarul de la piept vor tinde să împingă în lucrurile pe care le avem depozitate în buzunarul interior, înfigându-le în coastele purtătorului - ceea ce este foarte inconfortabil.
Şliţurile sacoului
Lăsând în urmă buzunarele, ajungem la şliţurile sacoului, acele crestături ca nişte flapsuri din partea de jos a spatelui sacoului. Ele asigură purtătorului o mai mare flexibilitate în mişcare şi oferă un acces mai facil la buzunarele pantalonilor. Există trei stiluri comune: fără şliţ, cu şliţ central şi cu şliţ dublu (clapetă).
Sacourile fără şliţ, aşa cum sugerează numele, nu au şliţuri şi sunt foarte răspâdite la costumele continentale. Ele oferă un aspect foarte elegant spatelui sacoului, deşi uneori pot conduce la o mai uşoară mototolire a sacoului, atunci când purtătorul stă jos. Acest stil îi avantajează pe bărbaţii cu structură atletică, dar cei mai solizi ar face bine să îl evite.
Sacourile cu şliţ central, foarte răspândite în Statele Unite, au o singură crestătură la spate, permiţând sacoului să se deschidă la bază, atunci când purtătorul ia loc. Datorită amplasării, sacourile cu şliţ central au o tendinţă de a expune posteriorul purtătorului, deşi pe majoritatea bărbaţilor nu pare să îi deranjeze acest lucru. Popularitatea şliţului central nu provine din funcţionalitatea sa, ci din faptul că este cel mai ieftin de produs, din punctul de vedere al manoperei.
Bijuteria din coroana şliţurilor este cel cu crestătură dublă sau laterală. Cele două deschizături, amplasate pe părţile laterale ale sacoului, în genere chiar în spatele buzunarelor pantalonilor, oferă un acces uşor la acestea şi, în general, o mai mare libertate de mişcare.
Şliţurile laterale favorizează o aşezare mai comfortabilă, mişcându-se după cum este necesar, pentru a preveni apariţia cutelor în partea dorsală a sacoului. Şliţurile duble sunt excelente când vine vorba de a acoperi şezutul bărbatului, mai ales în comparaţie cu şliţul simplu. Ele adaugă şi o dimensiune mai robustă siluetei prutătorului.
Butonii de la manşeta sacoului
Există numeroase motivaţii istorice pentru apariţia nasturilor pe manşetele sacourilor: de la încurajarea folosirii batistelor şi pâna la a-i permite unui bărbat să se spele pe mâini fără să îşi dezbrace sacoul (lucru care constituia, în mod tradiţional, o gravă ofensă socială, mai ales în compania sexului opus). Oricare ar fi fost motivul apariţiei butonilor pe mânecile sacourilor, butonii de pe mâneci formează astăzi o parte integrantă şi vitală a finisajelor şi detaliilor aplicate sacoului.
În mod tradiţional, mânecile sacourilor ai patru nasturi, deşi nu este rar întâlnit nici cazul mânecii cu trei nasturi. Indiferent de număr, ar trebui să fie mereu cel puţin toţi atâţia nasturi pe mânecă, câţi avem pe talie, şi sunt mereu amplasaţi la aproximativ un centimetru de cusătură.
În cazul costumelor croite la comandă, şi chiar şi în cazul unora dintre cele mai de calitate costume ajustate la măsură, nasturii de pe mâneci sunt funcţionali şi pot fi numiţi şi "manşete de chirurg". Acest lucru provine din necesitatea doctorilor de a-şi sumete mânecile, în caz de nevoie.
Când nasturii sunt funcţionali, există tentaţia de a lăsa un nasture desfăcut, pentru a atrage atenţia asupra acestei particularităţi şi, prin extensie, asupra calităţii costumului. Aceasta este, cu toate astea, o problemă de gust personal.
Gaica interioară a pantalonilor şi pliseul
Pantalonii bărbateşti nu sunt meniţi să fie punctul de interes al ţinutei masculine. Scopul lor este, mai degrabă, să atragă privirea în sus, asupra sacoului, sau în jos, asupra pantofilor. Poate şi să flateze, subtil, picioarele.
Acestea fiind spuse, croiala şi designul pantalonilor sunt importante. Nimic nu este mai inconfortabil pentru un bărbat decât o pereche de pantaloni care este prea strâmtă în zona inghinală sau suficient de largă în spate încât să te tragă curentul.
Cei mai mulţi bărbaţi sunt probabil deja conştienţi de existenţa nasturelui suplimentar din interiorul pantalonilor de costum. Puţini, însă, înţeleg de ce este acolo. Scopul acelui nasture suplimentar din zona taliei, numit şi gaică, este de a face pantalonii să îţi vină mai confortabil.
Raţionamentul este acela de a distribui greutatea în mod egal, eliminând astfel punctele de presiune din centura pantalonilor şi asigurând o aşezare corectă pe corp. Ca această funcţionalitate să îşi facă efectul, însă, pantalonii trebuie să îţi vină.
Dacă este necesar, să îi duci la un croitor cu experienţă pentru a-i lărgi sau a-i strâmta este o investiţie ce sigur merită efortul. Să îi faci la comandă, la un croitor care îi va construi direct pe corpul tău este, pe de altă parte, calea cea mai bună de a te asigura din start că această problemă nu mai apare.
Să ai pantalonii cu pliseuri sau fără nu pare să fie o decizie grea pentru majoritatea bărbaţilor. Dacă acea decizie se dovedeşte a fi fost şi cea corectă, însă, apoi asta este altă poveste.
Pantalonii fără pliseuri, cu partea frontală plată, îi favorizează pe barbaţii slabi, în vreme ce pliseurile îi avantajează pe aceia care sunt un pic mai rotofei sau pur şi simplu preferă mai mult spaţiu de manevră în acea zonă a corpului. Ţine cont că pliurile adesea adaugă la gabaritul aparent al purtătorului şi atrag privirile asupra secţiunii taliei, în vreme ce pantalonii fără pliseuri creează o linie mai simplă şi iluzia zvelteţii.
Decizia ta, în acest caz, are şi consecinţe ramificate - ar putea determina decizia ta asupra manşetelor pantalonilor.
Manşetele pantalonului
Regulile de bază privind manşetele pantalonilor sunt acestea: bărbaţii înalţi ar trebui să îşi întoarcă manşetele pantalonilor în exterior, negând astfel imaginea deşirată, iar cei pentru care verticala este o provocare ar trebui să nu o facă, pentru a crea iluzia inălţimii.
De asemenea, dacă alegi să mergi pe varianta pliseurilor, ar trebui să îți laşi o manşetă la pantaloni, în vreme ce pantalonii cu partea frontală plată nu ar trebui să fie niciodată răsuciţi. Acum, că am spus asta, tu te întrebi: "Şi dacă sunt înalt şi slab, sau am 1,6 metri şi 110 kilograme? Conform regulilor acestea şi celor de mai sus, sunt o contradicţie!"
Poate că asta este o cale bună de a încheia introducerea aceasta. Toate aceste reguli, toate aceste legi ale modei şi ale stilului, păi, nu sunt de fapt decât nişte îndrumări. Ele sunt căi care au mers, în trecut, sunt tehnici demonstrate care au supravieţuit testului timpului. Dar nu sunt absolute.
Concluzie
Călătoria spre excelenţa vestimentară este lungă, dar şi remunerantă. Acest articol nu face decât să zgârie suprafaţa aisbergului. Scriitori pe care eu îi admir au scris nenumărate volume despre moda şi vestimentaţia bărbătească, şi chiar şi ei surprind numai o mică parte din esenţa acesteia.
Adevărul este că există atâtea bordeie, câte obiceie, şi tot atâtea stiluri câţi bărbaţi. În fiecare din noi există stilul nostru, individual, dictat în mare parte de caracteristicile noastre fizice, dar, mai important, determinat de felul în care ne vedem pe noi înşine.
Vezi mai multe articole despre costumele la comanda accesand:
Secretele atelierelor ce realizeaza costume la comanda - The vision of the great tailors
Costume de ceremonie la comanda, MTM sau Ready To Wear?
Ce costume de mire purtam la nunta | Cum alegem costumele
Redactori | Autori:
Ilie Cristian
Departamentul IT - Webmaster & Graphic Designer
